Septembrie, luna culesului: cum ajunge strugurele în paharul tău
În timp ce citești rândurile astea, undeva pe un deal din Burgundia cineva taie primul ciorchine al anului. Poate că e cinci dimineața și e încă întuneric. Poate că are foarfeca într-o mână și o cafea rece în cealaltă. Și, cel mai probabil, se uită la cer și se roagă să nu plouă în următoarele zece zile.
Septembrie este luna în care se decide totul. Un an întreg de muncă — tăieri de iarnă, tratamente de primăvară, grija de peste vară — se joacă în două-trei săptămâni de cules. Ne-am gândit că e momentul potrivit să îți povestim ce se întâmplă de fapt acolo, pentru că, odată ce înțelegi cum se naște o sticlă, o bei altfel.
De ce se culege noaptea?
Dacă ai văzut vreodată fotografii cu culegători purtând lanterne frontale, nu e o excentricitate. Strugurele cules la 5 dimineața are 12–14 grade. Același strugure, cules la ora două după-amiaza în septembrie, poate ajunge la 30 de grade. Iar un strugure cald începe să fermenteze singur pe drumul spre cramă, își pierde aromele delicate și obligă vinificatorul să corecteze în beci ceea ce ar fi trebuit să vină natural din vie.
De aceea, în regiunile unde prospețimea e totul — Chablis, Loara, Alto Adige — culesul de noapte a devenit regulă pentru vinurile albe. Nu e o modă. E diferența dintre un vin alb viu, cu aciditate tăioasă, și unul moale, care obosește după al doilea pahar.
Ce înseamnă, de fapt, „un an bun”?
Toată lumea vorbește despre milesime — 2015, 2018, 2020 — dar puțini spun ce înseamnă concret. Un an bun nu e neapărat un an cald. Este un an echilibrat: o înflorire uniformă în iunie, o vară cu suficientă căldură cât strugurele să se coacă, dar nu atât de secetoasă încât vița să se blocheze, și — partea cea mai importantă — un septembrie uscat, cu nopți răcoroase.
Diferența dintre zi și noapte în ultimele două săptămâni înainte de cules face aproape toată treaba. Ziua caldă coace zahărul și taninurile. Noaptea rece păstrează aciditatea și aromele. Un vin mare are amândouă: bogăție și prospețime. Când citești pe o etichetă un an despre care se spune că a fost excepțional, în spate e aproape întotdeauna acest tipar.
Și mai e ceva care se spune rar: un producător bun face vin decent și într-un an prost. Selectează mai sever, aruncă mai mult, îmbuteliază mai puțin. De asta contează atât de mult numele de pe etichetă — nu ca marcă, ci ca garanție că cineva a fost dispus să piardă bani pentru a nu-și strica reputația.
Mâna omului sau mașina?
La domeniile mici din Burgundia, culesul se face aproape exclusiv manual. Nu din romantism, ci din necesitate: parcelele sunt minuscule, pantele sunt abrupte, iar Pinot Noir-ul are o pieliță atât de subțire încât o mașină l-ar zdrobi. Un culegător experimentat face și altceva ce o mașină nu poate: alege. Lasă în urmă ciorchinele atins de mucegai, pe cel copt neuniform, pe cel prea verde.
Această selecție se numește tri și continuă apoi pe o masă de sortare, unde boabele trec una câte una prin fața unor oameni care le culeg pe cele nepotrivite. Când te întrebi de ce un Grand Cru costă cât costă, o parte din răspuns e aici: în orele de muncă pe care nimeni nu le vede.
De ce vinul cules acum ajunge la tine abia în 2028?
Recolta din septembrie 2026 fermentează în toamnă. Iarna se limpezește. Apoi, în funcție de vin, urmează maturarea: șase luni pentru un alb proaspăt, doisprezece până la optsprezece luni în butoi pentru un roșu serios, iar pentru Brunello di Montalcino — cel puțin doi ani în lemn, plus încă unul în sticlă, prin lege.
Abia după aceea vinul pleacă spre importatori, iar de acolo spre noi. Când deschizi astăzi un Barolo 2020, bei un strugure cules în septembrie 2020, într-o dimineață răcoroasă, de niște oameni care nu știau atunci pe masa cui va ajunge. E, probabil, singurul produs din casa ta care are nevoie de atâta răbdare.
Ce bem în septembrie, cât așteptăm?
Septembrie e o lună ciudat de plăcută pentru vin: zilele sunt încă blânde, dar serile cer ceva cu mai multă substanță decât în august. Iată trei sticle care prind exact acest moment din an.
Domaine Daniel Dampt – Chablis 2023
Vin alb sec, Burgundia · 140 lei
Chardonnay cules la rece, exact cum povesteam mai sus. Mineral, tăios, perfect lângă pește sau brânzeturi de capră.
Vezi produsul →
Philippe le Hardi – Bourgogne Côte d'Or 2022
Vin roșu sec, Pinot Noir · 185 lei
Cea mai onestă poartă de intrare în Burgundia roșie. Fin, cu fructe roșii și un final elegant — merge chiar și ușor răcit.
Vezi produsul →
Buglioni – Valpolicella Superiore Classico 2022
Vin roșu sec bio, Veneto · 115 lei
Pentru serile în care se răcorește. Fruct generos, corp mediu, deloc greoi — vinul de septembrie prin excelență.
Vezi produsul →Dacă reții un singur lucru
Vinul nu se fabrică, se așteaptă. Fiecare sticlă pe care o deschizi conține un an anume, cu ploile și secetele lui, plus decizia unui om de a culege într-o marți și nu în joia următoare. Nu trebuie să știi toate astea ca să bei bine — dar, odată ce le știi, o sticlă bună devine mult mai greu de confundat cu una obișnuită.
Iar dacă vrei să ne întrebi ce se potrivește pentru o anumită masă sau ocazie, scrie-ne. Selecția noastră e aleasă bucată cu bucată de Sergiu Nedelea, somelier, și ne face plăcere să recomandăm — chiar și atunci când răspunsul e o sticlă de 110 lei.
Descoperă vinurile albe seci, vinurile roșii sau întreaga selecție Curated by Sergiu — livrare în toată România.
