Nebbiolo: soiul care se naște din ceață
În octombrie, în Langhe, dimineața începe alb. Dealurile din jurul satelor La Morra și Serralunga dispar sub o pătură de ceață groasă, din care ies doar vârfurile clopotnițelor și câte un acoperiș de piatră. Culegătorii intră în vie fără să se vadă unul pe altul și lucrează după sunet. Pe la unsprezece, soarele arde pătura și apar dealurile, cu rânduri galbene și roșcate până la orizont.
Ceea ce se culege atunci, ultimul soi din tot Piemontul, se numește Nebbiolo. Iar numele vine, după cea mai frumoasă dintre explicații, chiar din cuvântul italian pentru ceață: nebbia. Alte teorii spun că ar veni de la pruina, stratul acela fin și albăstrui care acoperă boaba coptă și o face să pară învăluită în fum. Oricare ar fi adevărul, e greu de găsit un soi cu un nume mai potrivit.
De ce e soiul cel mai greu de mulțumit
Nebbiolo înflorește devreme și se coace târziu. E cea mai proastă combinație posibilă pentru un strugure: stă pe viță mai mult decât oricine altcineva, expus la tot ce poate aduce toamna — ploi, brume timpurii, mucegai. În Piemont se spune că Nebbiolo ocupă cele mai bune parcele pentru că nu poate face altfel: pe expuneri mediocre, pur și simplu nu ajunge la maturitate.
Asta explică de ce soiul a rămas, practic, local. Din toată suprafața viticolă a Italiei, Nebbiolo ocupă sub un procent, și aproape tot în Piemont și în Valtellina. S-a încercat în California, în Australia, în Argentina. Rezultatele au fost, de fiecare dată, corecte și lipsite de suflet. Nebbiolo pare să aibă nevoie exact de calcarul acela mărnos, de nopțile răcoroase și de ceața din vale ca să devină ce știm că poate fi.
Paradoxul: culoare pală, tanin uriaș
Dacă torni un Barolo tânăr în pahar și îl privești în lumină, prima reacție e dezamăgirea. E rubiniu deschis, aproape transparent la margine, cu reflexe cărămizii care apar surprinzător de repede. Alături de un Cabernet negru ca cerneala, pare un vin subțire, poate chiar bătrân înainte de vreme.
Apoi îl guști și înțelegi că ai greșit complet. Nebbiolo are unul dintre cele mai mari conținuturi de tanin din lumea vinului, dublat de o aciditate ascuțită, iar cele două împreună dau o senzație de structură aproape agresivă la început. Gura se strânge, salivația se oprește, iar finalul e lung și uscat.
Sergiu Nedelea, somelierul care face selecția Winedom, spune că Nebbiolo e singurul soi la care simte nevoia să îi avertizeze pe oameni înainte de prima gură. Nu pentru că vinul ar fi greu de înțeles, ci pentru că arată fragil și lovește puternic, iar surpriza asta i-a făcut pe mulți să renunțe prea devreme. Cheia e să nu judeci soiul după culoare. La Nebbiolo, culoarea minte întotdeauna.
De ce Barolo are nevoie de ani
Taninul tânăr e colțuros. E format din molecule mici, agresive, care se leagă imediat de proteinele din salivă și îți lasă gura ca după un ceai negru prea lung. În timp, moleculele acestea se leagă între ele în lanțuri tot mai lungi, se așază parțial în depozit și, ceea ce rămâne, se simte rotund și mătăsos. Nu dispare taninul; se civilizează.
De aceea regulamentul cere ca un Barolo să stea minimum trei ani înainte de vânzare, din care cel puțin optsprezece luni în lemn. Și de aceea, chiar și așa, un Barolo bun abia începe să se deschidă la opt sau zece ani. Barbaresco, care crește ceva mai la est, într-un climat ușor mai blând și pe soluri ceva mai fertile, are cerințe mai mici și o structură mai fină — e Nebbiolo cu aceleași calități, dar cu mai puțină răbdare cerută de la tine.
Când vine, răsplata e neobișnuită. Un Nebbiolo matur nu mai miroase a fruct roșu, ci a trandafir uscat, gudron, ceai negru, cireașă macerată și, la cele mai bune sticle, a trufe. E o combinație pe care nu o mai găsești nicăieri altundeva și care explică de ce oamenii care se îndrăgostesc de soiul acesta nu se mai vindecă.
Massolino – Barbaresco DOCG 2021
vin roșu Nebbiolo, Piemonte · 235 lei
Nebbiolo în forma lui cea mai elegantă, de la o casă istorică din Serralunga — bun acum cu o carafă, superb peste șapte ani.
Vezi produsul →Cu ce se mănâncă, de fapt
Taninul cere grăsime și proteine, iar aciditatea cere consistență. De aici vin toate asocierile clasice ale Piemontului, și niciuna nu e întâmplătoare.
Trufa albă de Alba, rasă peste niște tăiței cu unt, e cuplul de manual: aromele terroase ale trufei se întâlnesc cu notele de pădure și gudron ale vinului și se amplifică reciproc. Dacă nu ai trufe la îndemână, o simplă ciulama de ciuperci sau un risotto cu hribi face aceeași treabă la o fracțiune din preț.
Carnea roșie, mai ales cea gătită lung — vită înăbușită, coadă de bou, rață — e a doua direcție sigură. Colagenul topit și grăsimea îmblânzesc taninul, iar vinul, la rândul lui, curăță gura. Și, în sfârșit, brânzeturile maturate: un Parmigiano de treizeci de luni sau o brânză de burduf bătrână scot din Nebbiolo o dulceață pe care nu ți-ai fi imaginat că o are.
Ce nu merge: peștele, mâncarea picantă și orice e ușor și delicat. Nebbiolo va acoperi totul și va părea, pe nedrept, brutal.
De unde începi, dacă nu ai băut niciodată
Nu începe cu un Barolo de zece ani. E ca și cum ai începe să citești dintr-un autor cu ultimul lui roman, cel dificil. Începe cu un Langhe Nebbiolo, care e același soi, adesea de pe parcele apropiate de cele clasificate, dar vinificat pentru plăcere imediată și cu mai puțin lemn. Ai toată semnătura soiului — trandafirul, cireașa acră, taninul uscat — într-o formă pe care o poți bea joi seara.
Massolino – Langhe Nebbiolo 2022
vin roșu, Piemonte · 125 lei
Cea mai bună poartă de intrare în lumea Nebbiolo: același soi, același producător, fără anii de așteptare.
Vezi produsul →Câteva lucruri practice pentru prima întâlnire. Servește-l la șaisprezece-optsprezece grade, nu mai cald. Dă-i timp în carafă — o oră pentru un Langhe Nebbiolo, două pentru un Barbaresco tânăr. Și folosește un pahar mare, cu burtă largă, pentru că aromele soiului au nevoie de spațiu ca să se deschidă. Nu, nu e mofț: la Nebbiolo, forma paharului chiar schimbă vinul.
Dacă vrei să vezi tot ce avem din soiul acesta, colecția de Nebbiolo e locul de început, iar vinurile italiene îți arată contextul mai larg.
Dacă reții un singur lucru
La Nebbiolo, culoarea minte. E cel mai palid vin roșu serios din lume și, în același timp, unul dintre cele mai puternice. Dă-i aer, dă-i timp și dă-i ceva gras alături, și îți va arăta de ce Piemontul nu vrea să cultive altceva.
Selecția Winedom e făcută sticlă cu sticlă de somelierul Sergiu Nedelea, din import direct de la producători mici din Franța și Italia. Vezi colecția de Nebbiolo, vinurile italiene, roșurile seci și selecția personală a lui Sergiu. Livrare în toată România, în 48 de ore.
